Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie 20, 2015

Poate îți prinde bine ție, sfatul... om drag!

…poate îți prinde bine ție, sfatul. Sau poate trebuie s-atingi fundul abisului, cu fața-n jos. Ca să-nțelegi. Că nu te poate ajuta nimeni. Nimeni. Atunci când ești gata despletit la suflet, și amenajat procustian de alții. Care te-au învins. Încet și sigur. Metodic. Forțându-te mereu ca Să te schimbi cumva. Să vorbești altfel. Să nu ai patos. Să-ți asumi prioritățile altora. Să te asortezi cu ei. Ei. Cei din liga A. Te-au desfăcut, șurub cu șurub. Te-au examinat și au decis că faci zgomot. Ți-au smuls bucăți de suflet și au zburat cu ele-n clonț. Și peste astea, sst, calmează-te, topește-te, blendează-te printre mediocri, ei sunt peste tot și a lor e împărăția românească. O singură persoană îți spune mulțumesc? Prinzi aripi, dar ți le taie ceilalți, până ajungi la colț. Uită-te în jur, ne-au copleșit. Iar dacă îți spui, vag, din ce în ce mai vag, era bine cum eram, simțeam, zâmbeam și primeam soare, te-apucă amețeala de parcă stai pe marginea abisului, dacă mă-

Sărbătorile devin tot mai comerciale, iar noi ne lăsăm prinși într-o agitație care ne oferă mult prea puțină bucurie. MAI CREDEM ÎN MAGIA CRĂCIUNULUI?

                   Dintotdeauna pentru mine Crăciunul a fost cea mai frumoasă sărbătoare și poate cel mai așteptat moment al anului. Îmi plac toate lucrurile care fac această sărbătoare atât de specială: brăduții îmbodobiți, luminițele de pe case, mirosul de cozonac, colindătorii care ne vizitează uneori și mai ales darurile pregătite pentru cei dragi.        Cred în acea magie a Crăciunului care ne face pe toți mai darnici, ne amintește de cei pe care poate în timpul anului fără să vrem îi ignorăm și ne oferă ocazia de a petrece momente frumoase alături de familie.       Anul acesta însă privind în jur observ că parcă uităm să ne bucurăm de ceea ce înseamnă cu adevărat Crăciunul și ne lăsăm prinși într-o agitație care nu mai are nici o legătură cu magia acestei sărbători. În ultima săptămână fiecare ieșire prin oraș a însemnat aglomerație, magazine pline de oameni grăbiți și o goană inexplicabilă după cadouri, haine, preparate pentru masa festivă. Ore întregi petrecute în

Fiecare zi pare prea scurta pentru toate gandurile pe care le gandesc, pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac, pentru toate cartile pe care vreau sa le citesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad.

          Ma intreb cateodata cand ma simt gol pe dinauntru, aiurit, atunci cand nu simt nimic, atunci cand nimic nu ma misca si de nimic nu-mi pasa, ce simt ? sunt confuz, confuz pentru ca stiu ce simt. stiu de ce mi-e frica si ce temeri am, stiu ce ma roade si de ce nu simt ce simteam, stiu care e problema mea si cine ma poate ajuta, stiu cine mi-a injunghiat sufletul si acum incearca sa inchida rana. E chestia aia care misuna prin tine, te roade de-ti vine sa te jupoi singur de piele , arde nerabdarea in tine sa vezi, sa afli ce se intampla cu tine. atunci cand nu simti nimic, simti de fapt altceva, simti IUBIRE. si esti confuz, esti blocat in sentiment pentru ca n-ai mai trecut prin asta de ceva vreme, iar acum cand totul ti se parea normal, n-a fost. N-a fost pentru ca ati uitat unul de altul, ati uitat sa ganditi ca un singur suflet, ati uitat sa fiti “noi”, acum sunteti doar “eu” si “ea”. Multi te vad, putin te cunosc, nimeni nu te intelege. trebuie sa-ti explici singur