Treceți la conținutul principal

Postări

Poate îți prinde bine ție, sfatul... om drag!

…poate îți prinde bine ție, sfatul. Sau poate trebuie s-atingi fundul abisului, cu fața-n jos. Ca să-nțelegi. Că nu te poate ajuta nimeni. Nimeni. Atunci când ești gata despletit la suflet, și amenajat procustian de alții. Care te-au învins. Încet și sigur. Metodic. Forțându-te mereu ca Să te schimbi cumva. Să vorbești altfel. Să nu ai patos. Să-ți asumi prioritățile altora. Să te asortezi cu ei. Ei. Cei din liga A. Te-au desfăcut, șurub cu șurub. Te-au examinat și au decis că faci zgomot. Ți-au smuls bucăți de suflet și au zburat cu ele-n clonț. Și peste astea, sst, calmează-te, topește-te, blendează-te printre mediocri, ei sunt peste tot și a lor e împărăția românească. O singură persoană îți spune mulțumesc? Prinzi aripi, dar ți le taie ceilalți, până ajungi la colț. Uită-te în jur, ne-au copleșit. Iar dacă îți spui, vag, din ce în ce mai vag, era bine cum eram, simțeam, zâmbeam și primeam soare, te-apucă amețeala de parcă stai pe marginea abisului, dacă mă-
Postări recente

Ar fi timpul...

Stand, privind, analizand...concluzionand, o gramada de verbe in forma gerunziu, verbe care nu le-am pus nici macar la o forma personala, ci la una impersonala ..am ajuns totusi la o concluzie... Nu prea mai este nimic stralucitor sau scanteietor, nu prea mai exista flacara in mijlocul drumului, nu prea mai sunt culori pe drumul meu. Stau intr-un singur loc, nu ma misc, nici macar nu exista motricitate, nu nu.  Ar fi timpul sa facem schimbul, imi caut un loc unde sa-mi arunc lenea, lejeritatea, lipsa de interes, sictirul, realitatea, lipsa de respect fata de tot ce ma inconjoara. Ar fi timpul sa mai vorbesc si cu mine, sau ar fi timpul sa mai uit si de tot,ar fi timpul sa mai fac ce simt, dar nu inconstient, ci cantarit, planificat.  E tarziu... nici macar de o zi nu ma mai bucur. Nu-mi mai pasa de ziua ce vine, lucrurile au devenit lipsite de importanta, se fac doar din obisnuinta, se pun pe rol si se misca inainte, inapoi, cum o fi, asa sa cada. Pana si cuvintele imi lips

Existentialism...fapte existentiale..vieti. E drept sa alegi!

       Traim,si totusi facem tot posibilul sa ne aruncam intr-o groapa fara fund cat de mult putem.        Si traim, dar gandirea rationala, gandirea cognitiva,se afunda si ea intr-un abis.        O tinem inchisa atunci cand suntem pe marginea colosala a nebuniei.        Nebunie sau normalitate,dragoste sau ura, disperare sau ignoranta, intre toate exista o linie atat de subtire si de usor de calcat.        Linii,tuturor ne plac liniile,toti le incalcam. Avem limite auto impuse doar ca sa le putem proba,cat de puternice sunt,cat de interzisi ramanem.    Avem o viata, facem alegeri,si cu alegerile acestea invatam sa traim.Alegeri,niciodata nu ai forta necesara sa spui "da",certitudinea necorupta, invincibila. Faci o alegere si apoi speri ca ai sa poti trai cu ea.Alegerea,alegi sa traiesti,dar inoculezi in acelasi timp si ideea ca ai sa mori,dar ai ales,asa ca ce te mai piedica sa o faci ?    In fiecare zi facem alegeri mai usoare sau mai grele. Dar ele mereu ne o

Sunt bine azi, multumesc de intrebare, dar tu ?

Este totul bine ? E intrebarea care mi-o pun mereu. Da, si oficial totul este superb. Acum te intreb pe tine, este totul bine ? Si apoi intreb pe restul ce ma inconjoara. Am incetat sa mai fac acest lucru, aceasta intrebare cu sens ascuns. Nici macar pe mine nu m-am mai intrebat in ultima perioada. Si ne ascundem intre mii de masti,si cedam psihic tot mai mult, dar zambetul meu il sterge pe al mastii ascunse. Facem ceva in privinta aceasta ? Nu, si nici un deget nu se va misca fara vointa sau stirea mea. A ta, a tuturor, a noastra. Intrebari se nasc zi de zi, dar punem intrebarea corecta ? Esti bine azi ? Ai nevoie de ceva ? Nu sunt bine azi, nu voi fi. Putem sa recunoastem deschis si sa dam actiunilor noastre tacite si inchise un imbold ? Nu. Oameni, sunt si eu om. Si din experienta mea personala stiu ca las totul sa se incarce, sa ma inghita. Si apoi ies la lumina cu o noua zi in minte,dar cu o veche durere in inima. Si generalizez, deoarece toti facem la fel.  Una aratam, una s

Cele 10 experiențe de viață ale lui V.

1.           Tu esti centrul universului, ramai acolo. Ca tanar stadent am invatat ca atunci cand te afli intr-un oras strain, trebuie sa iei coltul strazii cu atentie si sa iti tii mainile afara din buzunare. Cu alte cuvinte, este nevoie sa ramai echilibrat, vigilent si pregatit sa reactionezi la surprize. Gandeste-te la aceasta, este o foarte buna regula pentru orice situatie necunoscuta. Pastreaza-ti echilibrul si ramai centrat. Credintele omului despre realitate sunt fie arbitrare, fie accidentale. Alege sa fie arbitrare, atunci cand este posibil. Este intelept sa alegi credinte care iti intaresc sanatatea, sustin fericirea. Astfel, chiar daca lucrurile se intampla sau nu pentru un motiv anume, eu aleg sa cred ca da. Ma consoleaza si ma face sa fiu mai resemnat in a jongla cu suisurile si coborasurile inevitabile ale vietii. Exista un motiv pentru care fiecare traditie spirituala, in istorie, necesita rugaciunea si meditatia- ele sunt un antidot fata de confuzie. Protej

O NOUĂ ZI... „Supune-te raţiunii dacă vrei să ţi se supună toate”

Un alt an, o nouă zi, poate...o nouă viață? Poate... Alegerea ne aparține,mereu, așa vreau să cred. Deși noile studii în psihologie spun că nici liber albitru nu există, că alegerile ar fi o iluzie. Dar eu cred că alegerile importante stau doar în puterea noastră. Eu, m-am ales în viață cu ceea ce am ales... Sunt astăzi ceea ce am ales ieri. Doar că nu toate alegerile au fost încununate de bucurii după cum mă așteptam, nu au fost direct proporționale cu efortul depus. Am avut naivitatea, mi-am închipuit că învăţând voi fi mai liber şi mai fericit... Doamne, ce deziluzie  am avut atunci când mi-am dat seama că prin învăţătură îmi măresc aria întrebărilor, îmi măresc exponenţial aria de necunoaştere. Şi, în fond, ce să cunoaştem, de vreme ce definiţiile nu ne apropie de esenţe?         Academicul ne îndepărtează de natură, acesta este diferenţial, centrifug, nu dă răspunsul la întrebări.       Pretinsele sale răspunsuri nu rezolvă problema cunoaşterii. Simţi un gol sprijinin

STUPEFACȚIE! Cum să distingi un ipocrit între cunoscuţi.

            Nu m-am putut abţine şi nici nu vreau. Nu o să fac mai mult decât să mărturisesc sufletului meu că au mai trecut două zile în care am înţeles că sunt avid după "a învăţa" mereu, mereu, întotdeuna altceva şi primindu-le pe toate asemenea unor palme tămăduitoare.            Mă bucur că semnificaţia unei clipe am reuşit să o ascund în mine şi că dau peste ea de fiecare dată când mă aştept mai puţin. Cât de important este un minut, o oră? Poate cât o viaţă întreagă...           Îmi pare rău să spun, dar: - nu îmi place locul ăsta; - m-am plictisit de oamenii superficiali şi artificiali din jurul meu; - nu mai vreau minciună şi ipocrizie, nepăsare şi răutate; - nu mai vreau durere şi suferinţă pretutindeni ...şi lista poate continua, dar acestea sunt principalele.                     Sunt încăpăţânat. Într-adevăr, fac cum mă taie capul. Şi nu ascult ce mi se spune. Uneori asta poate fi o mare greşeală! În momentele în care ajungi să ţii cu dinţii de un lucru,