…poate îți prinde bine ție, sfatul. Sau poate trebuie s-atingi fundul abisului, cu fața-n jos. Ca să-nțelegi. Că nu te poate ajuta nimeni. Nimeni. Atunci când ești gata despletit la suflet, și amenajat procustian de alții. Care te-au învins. Încet și sigur. Metodic. Forțându-te mereu ca Să te schimbi cumva. Să vorbești altfel. Să nu ai patos. Să-ți asumi prioritățile altora. Să te asortezi cu ei. Ei. Cei din liga A. Te-au desfăcut, șurub cu șurub. Te-au examinat și au decis că faci zgomot. Ți-au smuls bucăți de suflet și au zburat cu ele-n clonț. Și peste astea, sst, calmează-te, topește-te, blendează-te printre mediocri, ei sunt peste tot și a lor e împărăția românească. O singură persoană îți spune mulțumesc? Prinzi aripi, dar ți le taie ceilalți, până ajungi la colț. Uită-te în jur, ne-au copleșit. Iar dacă îți spui, vag, din ce în ce mai vag, era bine cum eram, simțeam, zâmbeam și primeam soare, te-apucă amețeala de parcă stai pe marginea abisului, dacă mă-
"Ce oameni exceptionali trec pe langa noi, anonimi, si noi admiram prosteste atatia neghiobi, numai pentru ca au vorbit de ei presa si 'opinia publica', numai pentru ca le-a popularizat numele politica si literatura". Mircea Eliade Cand eram copil si se organizau alegeri electorale, chiar daca nu aveam drept de vot (lucru firesc, desigur) eram entuziasmat si frapat de agitatia ce se producea in jurul meu, atat din cauza mass-media cat si a oamenilor care in imediata mea apropiere, discutau cu ardoare despre preferintele electorale care, spre surprinderea mea, nu s-au schimbat foarte mult fata de prezent, cand lumea politica romaneasca pare sa fi ramas la fel sau mai rau sa fi alunecat pe o panta a regresului continu. Nu-mi amintesc campaniile electorale de atunci insa undeva prin sertarele biroului, gasesc pixuri consumate, brelocuri, jucarii si multe altele cu insemne de partid, cu citate motivationale ce par a-ti focaliza atentia spre