…poate îți prinde bine ție, sfatul. Sau poate trebuie s-atingi fundul abisului, cu fața-n jos. Ca să-nțelegi. Că nu te poate ajuta nimeni. Nimeni. Atunci când ești gata despletit la suflet, și amenajat procustian de alții. Care te-au învins. Încet și sigur. Metodic. Forțându-te mereu ca Să te schimbi cumva. Să vorbești altfel. Să nu ai patos. Să-ți asumi prioritățile altora. Să te asortezi cu ei. Ei. Cei din liga A. Te-au desfăcut, șurub cu șurub. Te-au examinat și au decis că faci zgomot. Ți-au smuls bucăți de suflet și au zburat cu ele-n clonț. Și peste astea, sst, calmează-te, topește-te, blendează-te printre mediocri, ei sunt peste tot și a lor e împărăția românească. O singură persoană îți spune mulțumesc? Prinzi aripi, dar ți le taie ceilalți, până ajungi la colț. Uită-te în jur, ne-au copleșit. Iar dacă îți spui, vag, din ce în ce mai vag, era bine cum eram, simțeam, zâmbeam și primeam soare, te-apucă amețeala de parcă stai pe marginea abisului, dacă mă-
Am invatat de-a lungul timpului sa cred in mine, sau cel putin in imaginea utopica pe care mi-am creat-o despre mine. Am invatat sa arunc praful sub pres si sa calc peste el. Desi el de la an la an s-a adunat, am considerat ca cel mai bine este sa il ascund. Am invatat ca eu pot rezolva totul. Mai ales ca de cele mai multe ori am si reusit. Am spus “de cele mai multe ori” pentru ca asa a fost. Dar intodeauna am reusit sa minimizez momentele in care esecurile au fost majore. Am reusit sa “arunc praful sub pres”. Desi poate unele persoane din jurul meu au realizat ce s-a intamplat si mi-au atras atentia. Eu stiam sa calc peste cadavre. Sa merg mai departe fara sa ma uit in urma, fara sa cer ajutor, sau macar o parere. Nu. Eu am fost mai ungur decat ungurul. Mai evreu decat evreul. Eu am fost singurul din viata mea care a avut dreptate. Eu am invatat sa ma bazez doar pe mine. Nu am luat in calcul niciodata totusi faptul ca a un moment dat s-ar putea sa ma impiedic si sa imi rup un genunc