…poate îți prinde bine ție, sfatul. Sau poate trebuie s-atingi fundul abisului, cu fața-n jos. Ca să-nțelegi. Că nu te poate ajuta nimeni. Nimeni. Atunci când ești gata despletit la suflet, și amenajat procustian de alții. Care te-au învins. Încet și sigur. Metodic. Forțându-te mereu ca Să te schimbi cumva. Să vorbești altfel. Să nu ai patos. Să-ți asumi prioritățile altora. Să te asortezi cu ei. Ei. Cei din liga A. Te-au desfăcut, șurub cu șurub. Te-au examinat și au decis că faci zgomot. Ți-au smuls bucăți de suflet și au zburat cu ele-n clonț. Și peste astea, sst, calmează-te, topește-te, blendează-te printre mediocri, ei sunt peste tot și a lor e împărăția românească. O singură persoană îți spune mulțumesc? Prinzi aripi, dar ți le taie ceilalți, până ajungi la colț. Uită-te în jur, ne-au copleșit. Iar dacă îți spui, vag, din ce în ce mai vag, era bine cum eram, simțeam, zâmbeam și primeam soare, te-apucă amețeala de parcă stai pe marginea abisului, dacă mă-
Stiu ca nu sunt perfect si nici nu aspir spre perfectiune. Stiu unde gresesc si de ce, but “every thing happens for a reason”, right ? Stiu ca nu ofer destula atentie persoanelor apropiate, desi in adancul meu ramane un gol. Stiu ca totul este trecator si ca oamenii sunt facuti sa indure, dar mai stiu ca oamenii stiu sa ierte, sa treaca peste dar mai ales, cel mai important lucru: stiu sa iubeasca. Vreau doar ca unii oameni sa primeasca ceea ce merita , vreau ca oamenii din jurul meu sa ma intampine cu un zambet. Stiu ca sunt prost uneori, stiu ca nu stiu sa iubesc, stiu ca oamenii nu-i poti tine cu forta langa tine, stiu totul despre absolut nimic, doar lasa-ma sa-ti arat.