…poate îți prinde bine ție, sfatul. Sau poate trebuie s-atingi fundul abisului, cu fața-n jos. Ca să-nțelegi. Că nu te poate ajuta nimeni. Nimeni. Atunci când ești gata despletit la suflet, și amenajat procustian de alții. Care te-au învins. Încet și sigur. Metodic. Forțându-te mereu ca Să te schimbi cumva. Să vorbești altfel. Să nu ai patos. Să-ți asumi prioritățile altora. Să te asortezi cu ei. Ei. Cei din liga A. Te-au desfăcut, șurub cu șurub. Te-au examinat și au decis că faci zgomot. Ți-au smuls bucăți de suflet și au zburat cu ele-n clonț. Și peste astea, sst, calmează-te, topește-te, blendează-te printre mediocri, ei sunt peste tot și a lor e împărăția românească. O singură persoană îți spune mulțumesc? Prinzi aripi, dar ți le taie ceilalți, până ajungi la colț. Uită-te în jur, ne-au copleșit. Iar dacă îți spui, vag, din ce în ce mai vag, era bine cum eram, simțeam, zâmbeam și primeam soare, te-apucă amețeala de parcă stai pe marginea abisului, dacă mă-...
Si daca scopul nostru in viata nu e acela de a ajuta, de a zambi, de a darui, de a iubi, sau de a gandi lucruri frumoase, atunci, care este?
Nu stiu ce este mai rau: ca ma gandesc la foarte multe lucruri deodata sau ca ma concentrez prea mult asupra unui singur lucru pe care-l socotesc mai tarziu ca fiind in zadar. Am inteles ca tot ceea ce gandim isi pune amprenta aspura eului nostru, ca este inevitabil sa dam uitarii, sau sa trecem cu vederea ceea ce consideram „ ganduri”. Imi umplu mintea cu tot felul de chestii pe care nici eu nu le-as intelege. Cert este ca acest ganduri de cele mai multe ori sunt amintirile care m-au facut sa ma simt bine si care m-au facut sa zambesc si altele sunt visele la care inca mai sper. Astep cu nerabdare ziua in care pot spune ca amintirile m-au condus la ceea ce cred, astazi, ca ar fi un necesar, sau ca ar reprezenta inceputul implinirilor mele, a viselor, care, spre surprinderea mea si a altora, ma macina in fiecare zi. ...