Si daca scopul nostru in viata nu e acela de a ajuta, de a zambi, de a darui, de a iubi, sau de a gandi lucruri frumoase, atunci, care este?

                Nu stiu ce este mai rau: ca ma gandesc la foarte multe lucruri deodata sau ca ma concentrez prea mult asupra unui singur lucru pe care-l socotesc mai tarziu ca fiind in zadar. Am inteles ca tot ceea ce gandim isi pune amprenta aspura eului nostru, ca este inevitabil sa dam uitarii, sau sa trecem cu vederea ceea ce consideram „ ganduri”.  Imi umplu mintea cu tot felul de chestii pe care nici eu nu le-as intelege. Cert este ca acest ganduri de cele mai multe ori sunt amintirile care m-au facut sa ma simt bine si care m-au facut sa zambesc si altele sunt visele la care inca mai sper.

                Astep cu nerabdare ziua in care pot spune ca amintirile m-au condus la ceea ce cred, astazi, ca ar fi un necesar, sau ca ar reprezenta inceputul implinirilor mele, a viselor, care, spre surprinderea mea si a altora, ma macina in fiecare zi.

                 Sunt bolnav, sufar de fantazism, nu exista leac de vindecare pentru multe din ele. As dori sa am parte de gandurile frumoase in fiecare clipa atunci cand mintea-mi sta blocata sau pur si simplu ma gandesc la toate lucrurile simultan. Avand doar ganduri frumoase, poate ma voi apropia mi mult de rezolvarea/implinirea lucrurilor care au o foarte mare importanta in acest momen. E un sentiment nesemnificativ pentru multi, dar cei care au parte de ele, vor fi mereu fericiti... eu momentan nu reusesc.