…poate îți prinde bine ție, sfatul. Sau poate trebuie s-atingi fundul abisului, cu fața-n jos. Ca să-nțelegi. Că nu te poate ajuta nimeni. Nimeni. Atunci când ești gata despletit la suflet, și amenajat procustian de alții. Care te-au învins. Încet și sigur. Metodic. Forțându-te mereu ca Să te schimbi cumva. Să vorbești altfel. Să nu ai patos. Să-ți asumi prioritățile altora. Să te asortezi cu ei. Ei. Cei din liga A. Te-au desfăcut, șurub cu șurub. Te-au examinat și au decis că faci zgomot. Ți-au smuls bucăți de suflet și au zburat cu ele-n clonț. Și peste astea, sst, calmează-te, topește-te, blendează-te printre mediocri, ei sunt peste tot și a lor e împărăția românească. O singură persoană îți spune mulțumesc? Prinzi aripi, dar ți le taie ceilalți, până ajungi la colț. Uită-te în jur, ne-au copleșit. Iar dacă îți spui, vag, din ce în ce mai vag, era bine cum eram, simțeam, zâmbeam și primeam soare, te-apucă amețeala de parcă stai pe marginea abisului, dacă mă-
Sunt oameni despre care se pune că sunt proști de buni. Îmi pare rău, dar adesea cred că sunt proști și atât. Naivitatea lor e doar o formă vindecabilă de prostie. Și totuși... există proști minunați!!! Mă uit la ei și realizez că cea mai mare demnitate posibilă este să fii măcar o dată în viață unul dintre ei: the love fools! Încercând să înţelegi lumea aceasta, în care trăim, vei da de prostie. Încercând s-o schimbi, te vei lovi de proşti. Cine mai ştie care filosof bătrân a rostit, cândva, acest adevăr? De dimensiunile lui ne dăm seama abia când inţelegem că prostia e o manifestare a materiei, un fenomen natural, ca un cutremur sau o inundaţie, fiind, prin aceasta, iremediabilă şi impredictibilă. Proştii sunt mulţi. Simpla enunţare a acestui adevăr nu ne plasează, însă, nici pe mine şi nici pe dumneata, cititorule, în categoria înţelepţilor. Dacă e adevarat că înţelepciunea e ca o piatră rară, nu se poate încă şti dacă prostia e ca o boală. Şi dacă ar fi, ar fi, oricum,