…poate îți prinde bine ție, sfatul. Sau poate trebuie s-atingi fundul abisului, cu fața-n jos. Ca să-nțelegi. Că nu te poate ajuta nimeni. Nimeni. Atunci când ești gata despletit la suflet, și amenajat procustian de alții. Care te-au învins. Încet și sigur. Metodic. Forțându-te mereu ca Să te schimbi cumva. Să vorbești altfel. Să nu ai patos. Să-ți asumi prioritățile altora. Să te asortezi cu ei. Ei. Cei din liga A. Te-au desfăcut, șurub cu șurub. Te-au examinat și au decis că faci zgomot. Ți-au smuls bucăți de suflet și au zburat cu ele-n clonț. Și peste astea, sst, calmează-te, topește-te, blendează-te printre mediocri, ei sunt peste tot și a lor e împărăția românească. O singură persoană îți spune mulțumesc? Prinzi aripi, dar ți le taie ceilalți, până ajungi la colț. Uită-te în jur, ne-au copleșit. Iar dacă îți spui, vag, din ce în ce mai vag, era bine cum eram, simțeam, zâmbeam și primeam soare, te-apucă amețeala de parcă stai pe marginea abisului, dacă mă-
Sunt oameni despre care se pune că sunt proști de buni. Îmi pare rău, dar adesea cred că sunt proști și atât.
Naivitatea lor e doar o formă vindecabilă de prostie.
Și totuși... există proști minunați!!!
Mă uit la ei și realizez că cea mai mare demnitate posibilă este să fii măcar o dată în viață unul dintre ei: the love fools!
Încercând să înţelegi lumea aceasta, în care trăim, vei da de prostie. Încercând s-o schimbi, te vei lovi de proşti. Cine mai ştie care filosof bătrân a rostit, cândva, acest adevăr? De dimensiunile lui ne dăm seama abia când inţelegem că prostia e o manifestare a materiei, un fenomen natural, ca un cutremur sau o inundaţie, fiind, prin aceasta, iremediabilă şi impredictibilă.
Proştii sunt mulţi. Simpla enunţare a acestui adevăr nu ne plasează, însă, nici pe mine şi nici pe dumneata, cititorule, în categoria înţelepţilor. Dacă e adevarat că înţelepciunea e ca o piatră rară, nu se poate încă şti dacă prostia e ca o boală. Şi dacă ar fi, ar fi, oricum, nevindecabilă. Fiindcă primul pas pe care trebuie să-l facă bolnavul spre vindecare este acela de a deveni conştient de boala sa. Abia după aceea ajunge pe mâna medicilor. Dar cum, Doamne-fereşte, să-i spui unui prost că e prost ? Şi, mai ales, cum şi-ar putea da el însuşi seama de gravitatea faptului, când el îşi poartă prostia ca pe o virtute, sau şi mai rău, ca pe însăşi raţiunea existenţei lui : nimic nu străluceşte mai tare ca mândria prostului !
Prostul nu respectă legea, el o aplică ! Dacă nu cumva el este chiar autorul ei, pentru că el dintotdeauna a susţinut, mă rog, el a atenţionat de mai demult, pe toată lumea. Dacă n-aţi ţinut cont de spusele lui, iată unde s-a ajuns... Şi în continuarea aceluiaşi tip de raţionament, dacă tot aplică legea, atunci prostul crede că are dreptul să taie o felie cât vrea el de mare din tortul avantajului, căci pentru prost, legea e ca un băţ cu două capete : esenţial este ca el să poată ţine de unul din capete, restul e doar rutină !
Prostul işi consumă jumătate din viaţă, dacă e nevoie, ca să-ţi dovedească cu cât este el mai deştept decât tine. Lasă-l s-o facă! Dacă i se pare că a reuşit, uneori te lasă în pace !
Fereşte-te să-i dai prostului prin ceva a înţelege că-ţi este inferior : te va urmări cu înverşunare, toată viaţa, pentru a te distruge, născocind cu adevărată şiretenie noi şi noi feluri de a se răzbuna, gelos cum este pe succesul altora, fiindcă aceasta a fost şi este dintotdeauna singura tristeţe a prostului : ştie că prostia nu e o calitate!
Dar, atenţie, nu te pune cu el: “prostul are mintea odihnită!”
P.S. Venind in intampinarea ideii de ipocrizie va propun o super piesa ... este pur si simplu GENIALA ... si prezinta cu succes : the love fools!
"Great fuckin' job mothe'fuckers!"
PIESA AICI:
Taxi ft. Irina-Margareta Nistor - Subtitrarea la români
Comentarii
Trimiteți un comentariu