Fiecare zi pare prea scurta pentru toate gandurile pe care le gandesc, pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac, pentru toate cartile pe care vreau sa le citesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad.

       
  Ma intreb cateodata cand ma simt gol pe dinauntru, aiurit, atunci cand nu simt nimic, atunci cand nimic nu ma misca si de nimic nu-mi pasa, ce simt ? sunt confuz, confuz pentru ca stiu ce simt. stiu de ce mi-e frica si ce temeri am, stiu ce ma roade si de ce nu simt ce simteam, stiu care e problema mea si cine ma poate ajuta, stiu cine mi-a injunghiat sufletul si acum incearca sa inchida rana.

E chestia aia care misuna prin tine, te roade de-ti vine sa te jupoi singur de piele , arde nerabdarea in tine sa vezi, sa afli ce se intampla cu tine. atunci cand nu simti nimic, simti de fapt altceva, simti IUBIRE. si esti confuz, esti blocat in sentiment pentru ca n-ai mai trecut prin asta de ceva vreme, iar acum cand totul ti se parea normal, n-a fost. N-a fost pentru ca ati uitat unul de altul, ati uitat sa ganditi ca un singur suflet, ati uitat sa fiti “noi”, acum sunteti doar “eu” si “ea”.

Multi te vad, putin te cunosc, nimeni nu te intelege. trebuie sa-ti explici singur de ce te-ai blocat si tot singur sa incerci sa te misti. atunci cand EA loveste in tine, te misca, insa nu intr-atat de mult incat sa-ti pese, nu intr-atat de mult incat s-o accepti in suflet, s-o simti pe EA in loc de NIMIC.

Atunci cand nu simt nimic, o simt pe EA, pe ea fiind cu mine, in mine, in sufletul meu si in mintea mea.