Desre respectul de sine si EGO | Subestimarea in raport cu ceilalti.

Desori se intampla sa ne subestimam valoarea in raport cu a celorlati, renuntand chiar sa mai actionam in sensul schimbarii sau al implinirii unor visuri, teluri sau scopuri. In fond, EGO-ul este perceptia noastra despre propria persoana…, este acea parte a sinelui nostru, care apreciaza si evalueaza, cine sunte noi, cu adevarat.

Respectul de sine este sentimentul de incredere pe care-l avem fata de noi insine. Dar oare cati dintre noi stim, cine suntem, cu adevarat… si ce credem despre propia persoana? Avem o parere buna si o buna consideratie? Daca DA, inseamna ca stam bine cu respectul de sine, avem un ego bun si puternic.

 Ne lipseste increderea, curajul si credinta in capacitatea noastra de schimbare si adaptare, pentru a ne gasi ritmul si a intra in cadenta cu schimbarile din lumea in care traim. Devenim tot mai inadaptabili la nou…si la schimbarile in rau provocate chiar de noi… prin alegeri sau indecizii anterioare si asta pentru ca egoul nostru este slab…si usor manipulabil…

Cu cat vom manifesta mai des nemultumirile prin ganduri, creierul incepe sa le invete ca pe niste dorinte, niste “inclinatii

” ce tin de placere a noastra….si va face tot posibilul ca prin proiectii mentale sa ne mentina in ea. Viata noastra va deveni prin evenimentele atrase de noi prin puterea gandului, tot mai plina de nemultumiri, carcoteli si obiectii. Incepem sa ne familiarizam cu starea de VICTIMA…si asta incepe sa devina o placere a subconstientul nostru…fara sa intelegem insa si de ce manifestam stari de perceptie negative. Vom deveni tot mai pesimisti si lipsiti de vlaga.

In fond suntem plini de temeri, pesimisti si lipsiti de iubire. Ne lipseste credinta si puterea de a ne ridica pentru a ne lua viata si destinul pozitiv in maini! Am luat decizia sa ne abandonam si sa renuntam la evolutie…respingand orice alte pareri sau puncte de vedere, cu care cei ce ne iubesc sau vor sa ne ajute, ne asalteaza

Desigur, e posibil sa avem pareri diferite, raportate la aspecte diferite ale vietii noastre. E posibil sa avem incredere in noi si in puterea noastra intr-un anumit aspect…in timp ce in alta privinta, ne simtim paralizati de teama, la gandul de a actiona sau a lua decizii.

Important e sa intelegem ca indiferent ce credem, realitatea poate fi alta…, daca ne schimbam perspectivele si nivelurile de raportare. Adica, daca admitem ca noi suntem cei ce decidem ceea ce credem despre no… si ce credem ca e bine sau rau in viata noastra… De aceea pentru schibare perceptiei, e nevoie sa ne schimbam atitudinea, gandurile, emotiile, alegerile, actiunile…dar mai ales punctele de referinta si raportare a mediului si nevoilor noastre… , cu privire la asteptarile pe care le verbalizam sau nu, dincolo de colivia minti si dialogul interior doar cu un program mental…

Primul pas spre schimbare si intarirea respectului de sine, e sa constientizam si sa intelegem ca respectul de sine este parerea noastra despre noi. Si ea de regula izvoreste din mintea noastra, prin modul in care percepem raportarea propriilor rezultate si asteptari, la rezultatele celorlati. Deseori aceasta raportare, nu depaseste faza de gand…atunci cand o iluzie sau o proiectie a minti, verbalizata de ego-ul nostru prin vocea interioara… nici macar nu iese din colivia mintii, pentru a trece de alegeri si aastfel sa ajunga la actiune!

Pe masura ce intelegem ca noi decidem ce si cum simtim, deja suntem pe drumul ce duce la schimbarea perceptiei si atitudinii noastre fata de noi si de curajul asumarii. Daca ne punem intrebarea, “de ce avem o parere slaba despre noi sau reusita noastra in orice aspect alvietii?” raspunsul va defini ca cel mai plauzibil motiv, faptul ca lipsa respectului de sine izvoreste din comparatia rezultatelor sau a perspectivei lor, cu a celorlati…

Daca ne detasam de o radiografie subiectiva si privim mai adanc la cauza, vom intelege ca lipsa respectului in sine este doar un program mental adanc inradacinat in convingerile noastre. Vom constientiza ca aceste intelesuri si atribuiri de valori negative si de temeri, sunt inradacinate ancestral nu doar in subconstientul nostru…ci chiar mai adanc, in inconstient….in programele noastre mentale derulate instinctual, care ne dirijeaza automat gandurile, alegerile si actiunile… si ne conduc viata.

Aceaste raportari “insusite” si transferate in creierul si convingerile noastre de-alungul a generatii (prin educatia parinteasca si diverse politici educationale, sisteme de invatamant, sisteme etice , morale, sociale, etc), ne-au afectat in mod diferentiat…prin nivelul nostru de credinta, nevoi, caracter, etc. Fiecare dintre noi inca-si aminteste cum ierarhizarea”valorilor” in scoli, se facea si inca se mai face…, pe valori si criterii subiective ce n-au nicio legatura cu vocatia, talentul , harul sau pasiunea celor aflati artificial intr-o competitie inegala.

Privit metaforic, ar fi nedrept sa pui in competitie un atlet sanatos, plin de putere, sa alerge in baza un barem, in competitie cu un handicapat locomotor… si pe deasupra cel din urma sa fie si judecat pentru rezultatele lui slabe… Cu totii am auzit de doctoranzi sau doctorati, “copy paste” sau cunoastem persoane mediocre care au copiat la diverse examene, si au obtinut calificative mai bune chiar decat cei ce au pasiune pentru acel domeniu… iar cei din urma desori, au pierdut un post sau o calificare.

Important e sa renuntam sa ne comparam cu altii si sa nu tindem sa multumim asteptarile altor persoane…ci sa admitem ca important e sa ne raportam evolutia mereu la noi. Asta ne va ajuta sa ne crestem stima fata de noi…atunci cand rezultatul propriu de ieri, l-am depasit prin performanta azi. Fiecare din noi, avem resurse diferite, fiecare excelam in tr-un domeniu sau altul, important e sa ne descoperim vocatia…si sa avem curajul s-o dezvoltam, avand incredere in capacitatea noastra si in puterea de a ne atinge scopurile si intentiile, prin perseverenta, rabdare si prin plus valoarea adusa in viat celorlati, folosindu-ne harul, talentul sau vocatia.

Cu certitudine nu oricine este un barbat si nu oricine este o femeie…si cu siguranta sunt lucruri pe care fiecare dintre cele doua genuri le poate face, in timp ce cealata nu! Desigur, nu toata lumea este bogata sau saraca…si asta ne face sa ne credem inferiori sau superior… insa ceea ce este important, fiecare dintre noi suntem oameni…iar din acest punct de vedere suntem egali.

E nefiresc sa comparam puterea fizica a unui om cu ceea a unui cal… si cu certitudine, faptul ca admitem ca un cal ne este superior fizic, in mod normal, nu ne va face sa ne simtim umiliti sau inferiori lui. Cu siguranta, nu ne vom lasa nici coplesiti de nemultumiri sau temeri de a ne vedea de treaba, ca undeva in apropiere sau langa noi, exista o fiinta mai puernica ca si noi. Avem alte mii de abilitati prin care sunte superiori unui cal… si asta ar trebui sa ne redea increderea si stima de sine. Acelasi aspect al perceptiei ar trebui sa-l avem si in raport cu alte persoane… sa nu le atribuim valori prin care sa ne simtim ingferiori…ci sa admitem ca suntem egali, ca mebri a-i aceleiasi specii.

Desigur, deseoroi ni se intampla sa percepem sa sa vedem alti oameni cu atribitii superioare alor lor, si pentru asta sa alegem sa manifestam emotii negative pentru a ne ne simt dezamagiti. Deseori suntem tentati sa atribuim supravalori ceelorlati pentru ca apoi sa le invidiem…hranindu-ne si mai tare angoasele. Acest sentiment de deficienta apare in ego-ul nostru ca o frustrare, o nemultumire…o obiectie si un motiv proiectat de subconstient, care sa justifice INACTIUNEA si resemnarea.

E nevoie sa intelegem ca orice stare proasta pe care o resimtim si o hranim cu emenrgia negativa a emotiilor si a gandurilor noastre, este de fapt rezultatul unei simple proiectii mentala… de a carei coordonare sau respingere suntem responsabili noi! Noi suntem cei ce spunem…”n-are rost…n-o sa reusesc” sau cei ce spun “pot s-o fac, mi se cuvine…si am credinta in reusita mea” In fond totul tine de atitudine si de emotiile pozitive pe care alegem sa le manifestam. Noi decidem daca hranim temeri, sau convertim probleme in solutii pline de iubire, cautand sa vedem mereu reversul pozitiv al medaliei.

In fond, ar trebui sa ne bucuram ca suntem diferiti…si sa vedem in asta un avantaj. Sa invatam sa fim buni in ceea ce ne place si in ce simtim pasiunea si dorinta de a excela…iar pentru rezolvarea problemelor unde altii sunt net mai buni decat noi, sa ne asociem cu acestia, pentru ca impreuna sa devenim mai puternici.

Renunta sa multumesti lumea sau sa fii perfect… Renuta sa actionezi doar cand ai toate detaliile puse la punct, renunta sa faci totul perfect… cai vei sfarsi in a amana actiunea si bucuria drumului…inainte de a incepe sa faci primul pas. Nu trebuie sa faci pe plac oamenilor… e suficient sa-ti pastrezi autenticitatea si sa raportezi propriile performante doar la tine… Nu copia pe nimeni si nu incerca sa fii ca altii…. Iar in ceea ce priveste recunoasterea…, cu siguranta pentru fiecare din noi exista undeva cineva care ne va aprecia pentru ceea ce sunteam…dar si pentru ceea ce devenim, devanind mai buni azi decat am fost ieri, pentru a excela maine.

Daca-ti plac aceste puncte de vedere si daca te regasesti in el, daca simti ca vrei sa evadezi din mediocritatea cotidiana… vei gasi cu siguranta resursele interioare si un loc in care sa te exprimi si sa te pui in valoare…indiferent ce faci acum, cum iti castigi existenta, cum iti merge sau cum iti percepi viata. caci prin fire invizibile te ancorezi de ele ca intentie si scop in viata. Daca le respingi din diverse motive… vei crea un stavilar in calea schimbarii in viata ta…